Aurel Pop

Biografie

Detalii din viața pictorului Aurel Pop

Pictorul Aurel Pop se naște la 3 septembrie 1921 in comuna Oșorhei județul Bihor. Tatăl artistului, preotul Gheorghe Pop, a fost participant la Marea Adunare Naționala din 1 decembrie 1918 de la Alba Julia, ca delegat al circumscripției electorale Biharea. Aurel Pop își petrece copilăria împreuna cu fratele Coriolan si sora Felicia la Oșorhei si Fughiu. Absolvă cursurile gimnaziului Emanoil Gojdu din Oradea si își ia bacalaureatul in anul 1940. Intre anii 1941-1947 este student la Academia de arte frumoase din București avându-i ca profesori pe picturii Dărăscu si Steriadi. Pentru o scurtă perioada este student si la Conservatorul de muzica, din aceasta perioada datând opereta făcuta de studenți, “Tara visurilor noastre“ muzica fiind compusa de Aurel Pop. A fost bursier la Budapesta din 1947-1948 la clasa pictorului Szöny Istvan. In anul 1949 studiază grafica la clasa profesorului Josif Molnar. A participant la războiul de eliberare fiind staționat la Lipova si este decorat cu Medalia „Veteran de război”. La 15 ani are prima expoziție personala la Săcueni in anul 1936. Din anul 1951-1957 a fost profesor la Scoală populara de arte din Oradea. Călătoriile de studii l-au dus pe artist in Bulgaria URSS st Germania. Participa in mod regulat la Expozițiile republicane si festive de la București începând cu anul 1964. Din anul 1971 are expoziții personale si de grup la Oradea, SatuMare, Cluj Târgu Mureș 1971 la Ateneul Roman din București 1976 la Debrețin 1979 Iasi Constanta Brasov etc. Are lucrări in muzee si instituții din Oradea, Muzeul Ţării Crișurilor, Alba Julia, Zalău, Botoșani Bistrița-Năsăud si in diverse colecții particulare din tara si străinătate Ungaria, Germania SUA, Israel etc. Post mortem i s-a decernat Medalia Ordinul Cultural clasa I. Aurel Pop a încetat din viață la 18 martie 2004.

Biography

english | englisch | engleză

The life of Romanian painter Aurel Pop

Aurel Pop is born on September 3rd 1921 in Osorhei, Bihor County, Romania. The artist’s father, the priest Gheorghe Pop, was taking part in the Big National Gathering of December 1st 1918 in Alba Iulia as a delegate of the bihorean constituency. Together with his two older siblings, Coriolan and Felicia, he spends his childhood in Osorhei and Fughiu. He graduates from Emanoil Gojdu high school in Oradea and receives his leaving certificate in 1940. From 1941 till 1947 he is student at the Academy of fine arts in Bucuresti, learning from drawing professors like Darascu and Steriadi. For a short episode he is a also a student of the Conservatory of Music where he composes the music to the light opera “The Land of our Dreams”, a student production. Aurel Pop was a scholar in Szöny Istvan´s class from 1947 and 1948 in Budapest. In 1949 he studies graphics in the class of professor Josif Molnar. During the liberation war which he takes an active part in he is stationed in Lipova, and he is awarded with the medal “war veteran”. At the age of 15, in 1936, his first personal exhibition is taking place in Sacueni. From 1951 to 1957 he is teaching at the public school of Arts in Oradea. During his studies the artist travelled to Russia, Bulgaria and Germany. He regularly participates in the republican and festive exhibitions in Bucuresti from 1964. From 1971 be has personal and group exhibitions in Oradea, Satu Mare, Cluj, Tirgu Mures, the Romanian Athenaeum in Bucuresti, in Debrecen, Iasi, Constanta, Brasov etc. His works can be seen in museums and institutes in Oradea, Alba Iulia, Zalau, Botosani, Bistrita-Nasaud and in several private collections in Romania and other countries, among them Hungary, Germany, the USA, Israel and others. Post mortem he was awarded the Cultural Medal class 1. Aurel Pop deceased on March, 18th 2004.

Biographie

german | deutsch | germană

Über das Leben des Malers Aurel Pop

Aurel Pop wurde am 3. September 1921 in Osorhei/Bihor in Siebenbürgen (im heutigen Rumänien) geboren. Sein Vater, der orthodoxe Pfarrer Gheorghe Pop, nahm 1918 als Gesandter des Bezirkes Biharea an der Großen Nationalversammlung in Alba Julia teil. Dort wurde die Wiedereingliederung Siebenbürgens mit Rumänien beschlossen. Seine Kindheit verbrachte der Künstler gemeinsam mit seinen Geschwistern Felicia und Coriolan in Osorhei und Fughiu. Er absolvierte das Gymnasium „Emanoil Gojdu“ in Oradea mit Abitur und begann danach seine künstlerische Ausbildung in Bukarest. Dort studierte er von 1941 bis 1947 an der Hochschule für Bildende Künste (Belle arte) bei den Lehrern Darascu und Steriadi. Anschließend bekam er ein Stipendium für ein Studium in Budapest, wo er in den Jahren 1947 bis 1948 seine Ausbildung bei Istvan Szöny vertiefte. Anschließend studierte er bei Szöny ein Jahr lang Grafik. In den letzten Kriegstagen wurde Aurel Pop eingezogen und kämpfte an der Front. Werke von Aurel Pop gelangten zum ersten Mal im Jahr 1936 an die Öffentlichkeit. Bilder des damals erst Fünfzehnjährigen wurden in Sacuieni im Rahmen einer Ausstellung gezeigt. Zwischen 1951 und 1957 wirkte Aurel Pop als Lehrer und für kurze Zeit auch als Leiter der Volkshochschule in Oradea. Zudem unternahm er Bildungsreisen in die damaligen Länder der Sowjetunion und DDR sowie nach Bulgarien. Ab 1964 nahm der Künstler an zahlreichen Austellungen im Inland teil, unter anderem in Bukarest, Cluj, Targu-Mures, Satu-Mare, Brasov und Alba Julia sowie im ungarischen Debrecen. Aurel Pop starb am 18. März 2004 im Alter von 82 Jahren in Oradea. Postum wurde er mit der Medaille „Ordinul Cultural Clasa I“ geehrt. Heute sind die Bilder von Aurel Pop im Museum Tarii Crisurilor in Oradea ausgestellt und befinden sich in diversen privaten Sammlungen in Rumänien und im Ausland.

Galerie de artă

Lucrări din creația artistului Aurel Pop

Natură statică (Ulei pe carton)

Claudia (Ulei pe carton)

Natură statică (Ulei pe carton)

Gutui (Ulei/pânză)

Cetatea oradiei (Ulei pe pânză)

Peisaj dobrogean (Ulei de pânză)

Crizanteme (Ulei pe carton)

Peisaj din Sighișoara (Acuarelă)

Interior nud (Ulei pe pânză)

Soția artistului (Portret de femeie) (Ulei pe carton)

Casa din pădure (Ulei pe pânză)

Micul pictor (Acuarelă)

Farziție (Ulei pe carton)

Nud în bucătărie (Ulei pe carton)

Fântâna din Oșorhei (Ulei pe carton)

Natură moartă (Ulei pe carton)

Natură statică cu flori și fructe (Ulei pe pânză)

Iarna la Óșorhei (Ulei pe pânză)

Peisaj din Jena (Ulei pe pânză)

Pădure II. (Ulei de pânză)

Malul Crișului (Ulei pe pânză)

Case cu țăranci (Ulei de pânză)

Fosta bibliotecă (Ulei pe pânză)

Spre seară (Ulei pe PFL)

Castelul (Ulei pe carton)

Odihnă (Ulei pe carton)

Anca (Ulei pe carton)

Pe Malul Crișului (Ulei pe pânză)

Nud pe canapea roșie (Ulei pe carton)

Peisaj (Ulei pe pânză)

Peisaj de vară (Ulei pe carton)

Toamnă aurie (Ulei pe pânză)

Călțuni (Ulei pe carton)

Surorile (Ulei pe carton)

Furtună pe lac (Ulei/PFL)

Dimineața (Ulei de carton)

Melomana (Ulei de carton)

Femeie în fotoliu verde (Ulei pe pânză)

Scăieți înfloriți (Ulei pe pânză)

Peisaj urban (Ulei pe carton)

Peisaj orădean (Ulei pe carton)

Albăstrele (Ulei pe carton)

Vila albă (Ulei pe carton)

Autoportret (1953) (Ulei pe pânză)

Peisaj rural (Ulei pe carton)

Natură statică (Ulei pe pânză)

Portret cu nud

Medalia „Meritul Cultural Clasa I”

Pictorul Aurel Pop, în atelier

Imagine de La Vernisajul expoziției personale, Oradea, 1986

Medalia „Meritul Cultural”

Aurel Pop, Mottl Roman și Traian Goga

Pictorul Aurel Pop, în atelier

Medalia „Veteran de război”

Atelierul artistului

Opinii

Articole din presa de zi, critici

„Mulțimea personalelor contează mai puțin în activitatea unui pictor, mai ales când pictorul este exigent cu sine. Contează calitatea și cuprinderea prin operă a vieții transfigurate artistic dorind prin acest procedeu comunicarea cu privitorul tablourilor lui. Cu alte cuvinte, „non multa, sed multum“.“ „Nu caut un stil anume, fiindcă nu vreau să-mi așez sentimentele în forme dinainte propuse. Totuși, lucrările unui pictor se pot recunoaște după intensitatea și sinceritatea prezentării și expunerii sentimentelor. Un gânditor francez spunea că „cel ce caută stil, găsește manieră“. Eu nu mă feresc de acest lucru câtă vreme maniera poate fi și stil și personalitate.“ „Simt eu o anumită deschidere în conceptie și stil. Mi-am dat definitiv seama că în pictură eboșa nu are valoare. Un tablou trebuie construit, elaborat cu trudă și terminat întotdeauna. Câtă vreme gândesc, drumul nu poate fi decât spre perfecțiune. Lucrurile lucrate alandala (cum, să recunoaștem, unii tineri fac) nu-mi plac, nu-mi stau în fire. Eu nu fac pentru că trebuie să fac un lucru, ci trebuie să-I fac într-un anume fel, punând simțire în ceea ce întreprind.“ „Iubesc îndeosebi peisajul, natura statică, portretul, foarte greu de realizat și, prefer culorile reci, neomițând tonurile calde. Un tablou trebuie imaginat muzical, ca o simfonie, armonios concepută și într-o anume tonalitate. Iar în viitor ce să zic? Sunt un optimist incurabil, care-și dorește încă vreo zece ani de pictură în liniște și sănătate. Vezi, pictura, arta, în general, este o profesie curioasă de care nu te poți sătura. Sunt dornic să cunosc tot mai mult viața și s-o reflect în pânzele ce le voi picta în viitor. Eu cred în viată și pictez viața.“

Teodor Crișan (1980)

„Aurel Pop - și el colorist cu multiple valențe a înfățișează o serie de peisaje urbane într-o culoare vie, contrastele de tonuri calde și reci creînd ritmul cromatic. Meritoriu ni se pare faptul că lucrările respective, degajând forță, bărbăție chiar, atât prin tușa de desen cât și prin felul cum este realizat spațiul, demonstrează noua optică a artistului față de peisajul contemporan (ex. Peisaj cu fabrici).“

P. Frâncu (1963)

„De la peisaj și până la compoziție, Aurel Pop își rezolvă frumos problemele impuse de însăși varietatea temei (Peisaj urban, Recoltă îmbelșugată). În picturile lui, viața nouă a orașului și a satului contemporan vibrează convingător.“

Eugenia Florescu (1964)

„Aurel Pop excelează într-un Peisaj urban, care degajă mult optimism, o vibrație de culori însorite, deschise, apropiindu-se prin naturalețe și savoare de spontaneitatea sinceră, cuceritoare a unui crochiu. Admirabil este și Blocul turn, exemplu de echilibru al formelor și culorilor, de profunzime a trăirilor care se impun privitorului, lucrare care evidențiază discret, cu mijloacele artei, contraste dintre vechile străzi orădene și grandioasele construcții ale prezentului.“

Mircea Ţoca (1964)

„Ne-a bucurat în aceeași măsură echilibrul la care a ajuns pictura lui Aurel Pop - decantarea culorii, raporturile decorativ concepute ale suprafețelor mari, arhitectura stabilă a compoziției (Oraș bulgăresc, Arhitectură balcanică).“

Horia Horșia (1966)

„Un Peisaj din Tîrnovo expune de asemenea și Aurel Pop, unul dintre pictorii orădeni, despre maturitatea căruia s-a vorbit des în ultima vreme. Peisajul lui Pop se impune printr-o arhitectură exemplară, pe care o susține suportul solid al culorii, predominînd nuanțele de ocru. O finețe cuplată cu o migală (în sensul bun al cuvîntului) cvasi artizanală, dovedește pictorul în lucrarea "Case vechi din Riga", în care griurile discrete și patinate leagă armoniile reci, nu ușor de mînuit.“

Mircea Ţoca (1966)

„Trăsătura comună a uleiurilor lui Aurel Pop (Peisaj cu cai, Orchestră, Colț din Jena) o dă acea senzație de culoare mustind de-a dreptul din umbră, într-o tensiune subterană de auroră născândă. Pictorul aduce în expresionism o sensibilitate impresionistă. Bulgarii de întuneric „tehnic” astupă luminozitatea temperamentală pe care Pop Aurel o elaborează cu parcimonie pentru a accentua contururile unui univers dur.“

Gheorghe Grigurcu (1969)

„Aurel Pop, născut in 1921, ale cărui Case vechi din Riga, Cartier orădean, Sighișoara, sau Peisajul Prin vii, de o grafie sumara, și un colorit sensibil tac mediația între două veacuri; cel al maeștrilor săi tridimensionali, ottocentiști, și cel al nostru, noveceniștii bidimensionalității ideale.“

Ion Frunzetti (1972)

„După cum mărturisește ș' în cuvinte, Aurel Pop se vrea un pictor al tradiției. În pragul deceniului al cincilea, având deci norocul să beneficieze în perioada studiilor la Academia de Arte Frumoase din București de contactul cu câteva din marile personalități ale picturii noastre interbelice ca Steriade sau Ressu, Aurel Pop se află azi, nu numai cronologic, la vârsta unei maturități plenare. Temperament senzual, acest ardelean cu ochii albaștrii, oglindind parcă lumina unui țărm adriat pe care și-l visează ca posibil loc natal, așează pe pânză tonurile adânci și grave ale peisajului transilvan, ale florilor și chipurilor de aici, practicând fie o vedere tradițională a perspectivei, fie arhitectura plana a câmpului, în care petele juxtapuse se ordonează după un principiu rectangular, subiectul căpătând o structură monolitică. Este însă vorba, aproape în toate subiectele de o pictură „la motiv“ chiar dacă construcția deliberată și deci geometrică a unui peisaj sau desenul stilizat al portretului și compoziției mărturisesc un salutar efort de detașare de canoanele inevitabil strâmte ale compunerii clasice. Este o așezare „la motiv“ în bunul spirit al tradiției de care vorbeam, un fel de a privi și a vedea, în care substanța cromatica nu se deliberează aseptic în detașate laboratoare, în care materialitatea nemijlocită a realității devine de fapt rezervor și generator de culoare cu atât mai autentică și mai convingătoare, cu cât gestul care o așează depinde de subiectivitatea „imperfectă“, a momentului de emoție. Astfel, pictura iui Aurel Pop se așează neconfundabilă pe simezele unei galerii imaginare ale artelor frumoase care se practică azi la Oradea, în spatiile de prestigiu rezervate meșterilor ce nu mai au nevoie de recomandări. Un argument în plus este și această recentă „personală“ a sa de Ia Galeria de artă, selecție care ni-l înfățișează din nou constant cu sine, perpetuu truditor refuzând cu înțeleapta autocunoaștere tentația experimentului care poate să întortochieze, adesea inutil, calitatea Iiniară și limpede a unui drum. În acest capricios și - vorba meteo-poetică a lui Emil Botta-, întunecat april, să citim deci picturile lui Aurel Pop ca pe o optimistă promisiune a verii care ne bate la ușă cu pensulele ei muiate în scânteietoare lumini.“

François Pamfîl (1975)

„Aurel Pop expune două revelatorii peisaje: Oraș bulgăresc și Arhitectură balcanica, indicând o etapă nouă in creația pictorului și făcând dovada că întâlnirea cu soarele sudic i-a fost cât se poate de folositoare. Spre deosebire de lucrări mai vechi, paleta este mai luminoasă și mai expresiva, acordurile au savoare și spontaneitate, formele și culorile aflându-se într-un fericit echilibru. Compoziția este marcată de alternarea cu bogate simetrii a registrelor cromatice care creează o perspectivă pe verticală - efectiv arhitecturală.“

Mircea Ţoca (1966)

„Lucrările scot la iveală efecte subtile și rafinate, respectând formele și culorile tradiționale dar având și contradicții între formă, conținut si tehnica coloritului. Demonstrează totodată legături foarte strânse afective pe care le are cu peisajele și subiectele sale. Aceste impresii afective nu mai revin în alte lucrări. Pop Aurel nu-și pierde timpul cu experiențe sterile. Uneori în panorama orașului atenția sa e captata de geometria clădirilor și acoperișurilor, altă dată, de cromatica peisajelor sau culorile florilor. Creația sa ne redă impresiile sale cu atâta naturalețe încât numai o conștiintă artistică bine conturată o poate exprima. Tablourile Iui exprimă o forță sentimentală discretă, impresionând plăcut ochiul privitorului, oferind și o largă varietate ca la concertul unui muzician care cu piese melodioase încântă auditoriul, nelăsând însă de o parte priceperea și măiestria profesiunii.“

Fábián Imre (1976)

„Portretele, peisajele și compozițiile lui Aurel Pop atestă preocupările și capacitatea de a elabora imagini artistice în care desenul si culoarea conlucrează. Peisajele sale din Bulgaria atrag atenția prin calitățile lor constructive, ca și prin sobrietatea și discreția acordurilor cromatice.“

O. Barbosa (1976)

„Dincolo de imaginea sa de fiecare zi, Aurel Pop este un liric, el îmbrățișează realitatea în totalitatea ei, de aceea, practică cu egală dezinvoltură, toate genurile de pictură: compoziție, peisajul, portretul, natura moartă. Acestui mod de a privi pictura și realitatea îi corespunde implicit și un anumit profil spiritual, o anumită sete de a cunoaște realitatea sub toate aspectele sale, nu numai din punct de vedere plastic. Deși Aurel Pop lucrează cu îndemânare și plăcere în mijlocul naturii, - ba am putea afirma că și cu o anumita fervoare - el nu este un spontan. Probabil că artistul simte că spontaneitatea, dincolo de aspectele sale seducătoare este în ultimă analiză, periculoasă, putând să ducă foarte lesne Ia superficialitate și la rutină, Caci, nimic nu se poate naște apt pentru existentă fără să se fi copt la cuptorul timpului. Ca și cum, ar fi vrut sa confirme faimoasa butada potrivit căreia cultura este ceea ce ne-a rămas după ce am „uitat“ totul; Aurel Pop reclădește realitatea în liniștea atelierului său numai după ce lasă să treacă un anumit interval de timp, timp care face să dispară din fluxul memoriei aspectele neesențiale ale lucrurilor, ajungându-se la un fel de sinteza sui-generis a senzațiilor. În general, peisajele lui Aurel Pop nu descriu un anumit loc care poate fi ușor de recunoscut, ci sunt clădite încet pe baza unor schițe și impresii culese din locuri diferite, și probabil, din perioade diferite. Aceasta face ca peisajele (mai ales cele care cuprind în ele elemente de arhitectură) să posede o anumită generalitate și stabilitate, deoarece, sunt structurate nu după modul inițial de amplasare a clădirilor ci după legi interne, imanente tablourilor. Aceste peisaje sunt rareori populate de figuri omenești, dar, cu toate acestea, prezenta omului se face simțita în mod implicit prin rezultatele activității sale transformatoare. Variată ca gen cât și ca mod de tratare a subiectului, expoziția este foarte unitară, o adevărată unitate în diversitate, liantul intim al acestei unități îl constituie atmosfera lirică care se revarsă din fiecare lucrare. Pictura lui Aurel Pop este lipsită de tensiune, de contradicții, se face simțită aici o atmosfera calmă, echilibrată, un fel de „mulțumire” existențială; edificatoare în această direcție sunt lucrările: Ardelence și Omagiu lui Enescu.“

Geo Praja (1978)

„Dacă am împărți creatorii de artă în două categorii, și anume: artiști ce-și transpun gândurile, frământările în formule plastice insistent personale și cele ce-și trag seva din aprofundarea, pas cu pas, a deschiderii Ior spre natură, printr-o admirație continuă, tinerească ă existentului, neîndoielnic pictorul Aurel Pop este exponentul celei de-a doua orientări. Lui Aurel Pop nu-i este jenă niciodată să privească realul, să se bucure de imaginea cotidiană, subînțelegând ca virtute primordiala emoția. Cu emoție se apropie de peisajul transilvănean pe care-I cântă liric, în toate ipostazele sale cromatice, cu emoție pictează portrete de copii sau nuduri albe de femei, cu emoție se plimbă cu șevaletul și pânzele sale pe străzile orașului căruia și-a dedicat activitatea creatoare, Oradea. Cunoscător al luminilor naturii si al pulsației peisajului urban, Aurel Pop este artistul care înregistrează poezia lumii ce ne înconjoară. Se iasă purtat de adierea culorilor de primăvară, devine lucid în mijlocul griurilor reci ale peisajului înzăpezit si iubește sincer roșurile pământii ale zilelor de toamnă. Arta lui paie eclectică, divergentă la prima vedere, datorită paletei largi, variate precum și genurilor și temelor multiple abordate. „Nu am căutat niciodată să-mi fac un stil în pictură” mărturisește artistul, A rămas fidel orientărilor devenite tradiții ale picturii românești interbelice - am completa noi Aurel Pop este un pictor care s-a deschis în fata maeștrilor artei moderne autohtone, Dărăscu, Pallady, Steriadi, asimilând de la ei dragostea pentru naturi statice, nuduri feminine și peisaje, paleta lui modificându-se după trăirea fiecărei teme. În arta lui Aurel Pop se conjuga programarea crezului artistic, conform tradiției moștenite, cu bucuria descoperirii momentului subiectiv al creației artistice. Expoziția de fată oferă un dialog între creația de patru decenii a unui artist iubitor de natură și societate și publicul orădean.“

Zsakó Zoltán (1980)

„În vecinătatea repurtatelor școli de pictură clujeană și băimăreană, școala de la Oradea și-a impus cu originalitate și fluentă tradiția ei din anii regimului nostru polarizându-se în jurul unor personalități cu activitate mai îndelungată și bogată, cum este și Aurel Pop, figură reprezentativă din peisajul spiritual și material al cetății. M-am obișnuit atât de mult cu pictura lui Aurel Pop încât mi se pare că o cunosc de când cunosc cetatea Oradiei, cu toate că vârsta pictorului, sub 60 de ani, robustețea alcătuirii sale și atmosfera tonifiantă ce o degaja în discut cu fata spre tineret și nu spre ținuta de patriarh a picturii sugerate de vastitatea și înțelepciunea operei. (...) Poet realist al ciclurilor naturii cu îmbiere la meditație, frăgezimea primăverii, pasta de lumină caldă a grînarelor verii, toamnele focoasa, iernile de un calm pândit de așteptare, în simetrii odihnitoare, dar cu dorul căldurii în subtext ne amintesc de copilul debutând excepțional într-un sat și legal continuu de sate și târguri, chiar dacă astăzi au devenit orașe - pe unde peregrinează și deschide expoziții: Marghita (1971), Salonta (1973), Aleșd (1977), Beiuș (1974). Sau la expoziții cu tema, cum este Peisajul rural în pictura românească organizată de Muzeul Ţării Crișurilor în Oradea anului 1977. (...) Pictor cunoscut la scară republicana și cu o tematică complexă. Aurel Pop nu este desigur, legat numai de originea reflexiva a ciclurilor naturii, citadinul găsește în opera sa o rezolvare la fel de fericită până la cuprinderea inspirată a peisajului industrial a relicvelor cetății orădene sau a celei bucureștene, în sinteze geometrice ale clădirilor păstrate în linia realului și umanizate de fiorul emoției. (...) Retrospectiva actuală de la Oradea, panoramează valoarea înaltă a unei opere. Periplul ei prin Satu Mare și Cluj-Napoca, Arad, Târgu-Mureș, Deva, Botoșani, Constanta și Brașov, prin satele și târgurile apropiate cetății de scaun a pictorului generos, prin țările mai sus pomenite, se adună acum acasă, sub ochii celor ce-l cunosc și-I iubesc, pentru care a pictat.“

Alexandru Andrițoiu (1980)

„O Retrospectivă de pictură, grafică și acuarele este, pentru maestrul Aurel Pop, o reîntâlnire cu sine și cu vârstele creației sale, un bun prilej de rememorare a împlinirilor unui destin, iar pentru iubitorul de artă plastică - un prilej de înluminare a ochiului și de tensionare a trăirii interioare prin culoare, prin expresivitatea culorii, a liniei și imaginii. Auroral și ușor impresionist, maestrul a selecționat în general lucrări, în care tensiunea culorii izvorește parcă din adâncurile firii, cu un ritm molcom, impregnat de mișcarea meditației lăuntrice, uneori dramatice, alteori respirând un lirism aproape eminescian, evanescent, fulgurant. Plutind pe apele visului, pictorul-poet prinde în paste calde, sau doar mocnite, un univers rar atins de degradarea cotidianului, realitatea tablourilor sale resorbindu-se în atemporal, poate într-un etern retras în discrepanta spațiilor „vechi”, văzute cu un ochi „nou”, mereu tânăr și fremător. Subiectele maestrului sunt diverse, de la peisajul rural la cel citadin, dela „aranjamente“ florale la anotimpuri, de Ia detalii Ia complexe compoziționale, de la naturi moarte la interioare surdinizate, Aurel Pop căutând a interpreta ideea plastică, stilizând, armonizând, armonizând „textul“ plastic potrivit unei atitudini tehnice ce-și are sorgintea, probabil, în renascentism. Vitalist, poate chiar de nuanță expresionistă, Aurel Pop re-trăiește, iată, la 70 de ani, muzica picturii sale, o „muzică“ tulburătoare - în armonii de ocruri, de verde și, albastru, de oranj și roșu, de griuri sau galben e o muzică specifică marilor maeștri contemporani, de o forță expresivă imprevizibilă pentru cel aflat la prima întâlnire cu „opera”. Când scriu aceste rânduri în juru-mi foșnesc arbori și grâne, cânta Viori și pălesc flori ale soarelui, mă privesc galeș sau serios copii și femei dintr-o realitate specifică doar visului. Interioare muzicale mă prind în capcana misterului universal al vieții, iar „feliile“ citadine, rurale sau urbane, îmi aduc aminte de spații ale copilăriei și adolescentei... Mulțumim, maestre Aurel Pop și La mulți ani!“

Miron Blaga (1991)

„Pictura și gândirea plastică a lui Aurel Pop nu e nici tradițională nici modernă. EI nu este un adept al experiențelor iar drumul pe care și l-a ales este original încât aproape că nu-l poți încadra într-un curent. În urma sa este un drum bogat, cu expoziții personale și colective care i-au adus aprecierea și consacrarea. Numai că el nu se mulțumește cu rutina iar lucrările sale au de fiecare dată ceva nou în compoziție, în colorit, albastrurile sau aIburile, de exemplu, nu sunt niciodată aceleași. Uneori atmosfera tablourilor este încălzită de un galben sau ocru cald, alteori petele de culoare se topesc, oferindu-Ie o valoare poetică.“

Indig Ottó (1995)

Contact

Ne bucurăm de opinia dvs.